Parodontoza avansată este o formă severă de inflamație a țesuturilor care susțin dinții. Boala, declanșată de bacterii și întreținută de răspunsul inflamator al organismului, afectează gingia, ligamentele și osul alveolar. În acest stadiu, leziunile sunt profunde și pot ajunge până la rădăcina dintelui, însă masticația este adesea încă posibilă.
Un tratament pentru parodontoza avansată trebuie să fie complex și personalizat, de la terapii de curățare în profunzime până la proceduri de regenerare osoasă și tisulară. Scopul este clar: oprirea evoluției bolii și salvarea dinților cât mai mult posibil.
Parodontoza (numită medical parodontită) este o boală inflamatorie cronică, declanșată de bacteriile din placa dentară, care afectează țesuturile de susținere ale dintelui. În timp, inflamația distruge aceste structuri, ducând la retracții gingivale, mobilitate dentară și, în formele avansate, pierderea dinților.
Conform clasificării moderne [1], parodontoza se împarte în patru stadii, de la ușoară la severă. Parodontoza avansată corespunde stadiilor III–IV, când pierderea de atașament este mai mare de 5 mm, osul alveolar este afectat semnificativ, iar riscul de pierdere a dinților crește considerabil.
Boala are la bază interacțiunea dintre microorganismele patogene din biofilmul dentar și răspunsul inflamator al organismului. Cu alte cuvinte, bacteriile nu acționează singure, ci sistemul imunitar reacționează disproporționat, iar inflamația cronică duce la distrugerea propriilor țesuturi de susținere ale dintelui [1].
Printre factorii care favorizează apariția și progresia parodontozei se numără:
În multe cazuri, boala debutează silențios, iar semnele devin vizibile abia când distrucția tisulară este deja instalată.
În stadiile inițiale, parodontoza evoluează aproape fără durere, motiv pentru care este adesea diagnosticată târziu. Totuși, semnele devin evidente pe măsură ce boala avansează:
Pe lângă disconfortul local, parodontoza avansată afectează calitatea vieții: poate influența alimentația, estetica zâmbetului și chiar stima de sine.
Mai mult, numeroase studii au confirmat legături între parodontită și afecțiuni sistemice precum bolile cardiovasculare, diabetul sau artrita reumatoidă.
Diagnosticul parodontozei avansate nu se bazează doar pe simptomele vizibile. De multe ori, inflamația gingivală și pierderea osoasă evoluează „tăcut”, fără durere, iar boala este descoperită abia în stadii severe. De aceea, evaluarea parodontală făcută de medicul specialist este esențială pentru a stabili cât de avansată este distrucția țesuturilor de susținere ale dinților.
În clinica noastră, evaluarea parodontală urmează protocoale moderne de diagnostic, bazate pe clasificarea internațională propusă de Tonetti și colab. (2018), care împarte boala în stadii (I–IV) și grade (A–C), în funcție de severitate și viteza de progresie.
Medicul măsoară adâncimea pungilor parodontale și gradul de retracție gingivală cu o sondă parodontală specială. Dacă pierderea de atașament (ligamentul care leagă dintele de os) depășește 5 mm la mai multe zone, boala este considerată avansată.
Imaginile radiologice arată nivelul osului alveolar și ajută la identificarea zonelor unde inflamația a dus la distrugerea suportului osos. În parodontoza avansată, pierderea osoasă se extinde adesea până la jumătatea sau chiar spre vârful rădăcinii dintelui.
În stadiile severe, dinții pot deveni mobili, iar medicul verifică dacă mușcătura și stabilitatea danturii sunt afectate. Aceste date sunt importante pentru stabilirea stadiului III sau IV al bolii.
Se evaluează elemente precum fumatul, diabetul, igiena orală sau istoricul familial, factori care pot accelera evoluția bolii (gradele A–C).
După stabilirea diagnosticului, medicul recomandă reevaluări la intervale regulate pentru a urmări răspunsul la tratament și stabilitatea rezultatelor.
În stadiile avansate, parodontoza nu mai poate fi controlată doar prin igienizare superficială sau detartraj. Țesuturile sunt deja afectate, iar tratamentul trebuie să fie complex, etapizat și adaptat fiecărui caz.
Un tratament pentru parodontoza avansată urmărește două obiective majore: oprirea procesului inflamator și reconstruirea structurilor de susținere ale dintelui.
În primul pas, medicul îți curăță tartrul și placa bacteriană de sub gingie, folosind instrumente manuale și aparate ultrasonice. Scopul este să elimine orice depozit care inflamează gingiile și să facă rădăcinile dinților compatibile biologic cu vindecarea.
Această etapă se numește detartraj subgingival și planare radiculară (scaling and root planing) și se poate realiza într-o singură sesiune sau în mai multe, în funcție de numărul de zone afectate. În unele cazuri, această etapă poate fi completată prin terapie cu laser, care ajută la decontaminarea pungilor parodontale și la reducerea inflamației, fiind o metodă minim invazivă și nedureroasă.
După curățare, medicul poate aplica o soluție antiseptică pentru a preveni recolonizarea bacteriană. În cazuri mai severe, se aplică local un gel cu antibiotic sau, rareori, se prescriu antibiotice sistemice pentru câteva zile.
Rolul tău este să respecți igiena recomandată, adică periaj de două ori pe zi, curățarea zonelor interdentare și evitarea fumatului. Controlul diabetului sau al altor boli sistemice este de asemenea esențial, deoarece influențează evoluția parodontozei.
Tratamentul nechirurgical pentru parodontoză rămâne punctul de plecare obligatoriu pentru orice plan de tratament, dar în parodontoza avansată nu este suficient singur; este necesar și tratamentul chirurgical.
Atunci când boala a produs leziuni adânci la nivelul osului și pungile parodontale nu mai pot fi curățate complet prin tratamente nechirurgicale, este indicată intervenția chirurgicală parodontală. Scopul ei este dublu: eliminarea infecției și refacerea structurii de susținere a dintelui.
Procedura se face sub anestezie locală și presupune ridicarea ușoară a gingiei pentru a permite medicului acces direct la rădăcina dintelui și la osul afectat. Țesutul inflamat și depozitele bacteriene sunt îndepărtate complet, iar osul este curățat și modelat acolo unde există defecte. În unele cazuri, se aplică materiale de regenerare osoasă sau membrane biocompatibile care stimulează refacerea osului pierdut.
După curățare, gingia este repoziționată și suturată mai aproape de dinte, reducând astfel adâncimea pungilor și permițând o igienă mai eficientă. În funcție de tipul și adâncimea leziunilor, medicul poate recomanda:
Prevenția începe cu o igienă riguroasă, realizată zilnic acasă. Periază-ți dinții de două ori pe zi cu o periuță electrică și pastă cu fluor, curăță spațiile interdentare cu periuțe sau ață dentară și folosește apă de gură cu efect antibacterian. Aceste obiceiuri simple reduc semnificativ acumularea plăcii bacteriene, principala cauză a inflamației gingivale și a pierderii de atașament dentar.
Desigur, dacă întâmpini dificultăți la periaj, o periuță electrică și soluțiile antiseptice recomandate de medic pot fi de mare ajutor.
Chiar și atunci când nu ai dureri, este important să te programezi periodic la controale. Medicul poate identifica semnele timpurii ale bolii parodontale și poate interveni înainte ca inflamația să afecteze osul.
Controalele regulate, igienizările profesionale și reeducarea privind igiena orală sunt esențiale pentru menținerea rezultatelor tratamentului și prevenirea recidivei.
Persoanele cu factori de risc, cum ar fi fumatul, diabetul sau gura uscată indusă de medicație, au nevoie de vizite mai frecvente, stabilite individual de către medic.
Parodontoza nu se oprește singură. Odată ce inflamația gingiilor și a osului începe, lipsa tratamentului lasă boala să avanseze în profunzime. Studiile arată că peste 85% dintre persoanele cu igienă dentară deficitară și niveluri crescute de placă bacteriană dezvoltă forme de parodontită, iar aproape jumătate ajung la stadiul sever, cu pierdere masivă de os și mobilitate dentară accentuată [2].
Pe măsură ce infecția evoluează, gingiile se retrag, dinții se alungesc vizual, devin sensibili și încep să se miște. Țesutul de susținere este distrus treptat, ceea ce înseamnă că, fără tratament, pierzi dinții complet sănătoși din cauza pierderii osului care îi ține fixați.
Consecințele nu sunt doar estetice. O boală parodontală activă întreține o inflamație cronică în tot organismul, crescând riscul pentru diabet necontrolat, boli cardiovasculare sau complicații metabolice. Iar pentru fumători sau pacienții cu diabet necontrolat, riscul de a ajunge la forme severe este semnificativ mai mare [2].
Adevărul este simplu: cu cât amâni mai mult tratamentul, cu atât reabilitarea devine mai complexă și mai costisitoare. În stadiile avansate, singura soluție rămâne adesea reabilitarea pe implanturi dentare, după pierderea dinților naturali.
Așadar, acă observi sângerări la periaj, retracții gingivale sau mobilitate dentară, nu aștepta ca lucrurile să se agraveze. Parodontoza este tratabilă, dar doar atunci când acționezi la timp.
[1] Tonetti, M. S., Greenwell, H., & Kornman, K. S. (2018). Staging and grading of periodontitis: Framework and proposal of a new classification and case definition. Journal of Periodontology, 89(1), S159–S172. https://doi.org/10.1002/jper.18-0006
[2] Alawaji, Y. N., Alshammari, A., Mostafa, N., Carvalho, R. M., & Aleksejuniene, J. (2022). Periodontal disease prevalence, extent, and risk associations in untreated individuals. Clinical and Experimental Dental Research, 8(1), 380–394. https://doi.org/10.1002/cre2.526