Parodontoza se poate transmite? Indicații medicale

Dacă ai aflat că cineva apropiat suferă de parodontoză, probabil te întrebi cât de contagioasă este această afecțiune. Pe scurt, parodontoza în sine nu se transmite direct de la o persoană la alta, dar bacteriile implicate în declanșarea inflamației pot fi totuși transferate prin salivă. Cu alte cuvinte, nu e cazul să te sperii, ci mai degrabă să acorzi atenție igienei și semnelor pe care le pot da gingiile.

În continuare, vorbim despre parodontoză, dacă se ia sau nu, ce simptome are, dacă se poate trata, cum se previne și când este indicat să mergi la medic pentru un control parodontal.

Ce este parodontoza?

Parodontoza, cunoscută și sub numele de boală parodontală, este o infecție cronică a țesuturilor care susțin dinții, gingiile, ligamentele și osul alveolar. În timp, inflamația provocată de bacteriile acumulate sub gingii duce la retragerea acestora și, în absența tratamentului, la pierderea dinților.

Cauzele parodontozei

Principala cauză a parodontozei este acumularea plăcii bacteriene, un strat subțire și lipicios care se formează constant pe suprafața dinților. Dacă nu este îndepărtată zilnic prin periaj și folosirea aței dentare, placa se întărește și se transformă în tartru, un depozit dur care nu mai poate fi eliminat decât profesional, în cabinetul stomatologic.

La aceasta se adaugă o serie de factori de risc care pot accelera evoluția bolii [1]:

• fumatul, care afectează circulația la nivelul gingiilor și scade răspunsul imun;
• modificările hormonale (în special la femei), care pot face gingiile mai sensibile;
• afecțiuni sistemice precum diabetul, bolile autoimune sau tratamentele care scad imunitatea;
• predispoziția genetică, care explică de ce unii oameni dezvoltă boala mai ușor decât alții;
• igiena orală necorespunzătoare și lipsa controalelor periodice la medicul stomatolog.

Simptomele parodontozei

De multe ori, parodontoza este o boală „tăcută”, ale cărei simptome pot lipsi în stadiile incipiente. Durerea apare abia când inflamația este avansată. Totuși, există semne clare care ar trebui să te trimită la un control:

• gingii roșii, umflate sau sensibile;
• sângerări la periaj, la folosirea aței dentare sau chiar în timpul mesei;
• gingii care se retrag, făcând dinții să pară mai lungi;
• dinți mobili sau care par că „se despart” între ei;
• miros neplăcut sau gust persistent în gură;
• durere la masticație;
• prezența puroiului între dinți și gingii.

Dacă observi unul sau mai multe dintre aceste semne, programează-te la un control parodontal. Un diagnostic timpuriu poate opri evoluția bolii și te poate ajuta să-ți păstrezi sănătatea gingiilor și a dinților pe termen lung.

Parodontoza se transmite?

Deși parodontoza este cauzată de bacterii, boala în sine nu se transmite direct de la o persoană la alta. Ceea ce se poate transmite, prin salivă, sunt bacteriile implicate în inflamația gingiilor, adică cele care, în anumite condiții, pot duce la apariția sau agravarea bolii.

În cazul parodontozei, inflamația este declanșată de microorganisme precum Porphyromonas gingivalis, Treponema denticola sau Tannerella forsythia. Aceste bacterii trăiesc subgingival și, în lipsa unei igiene orale riguroase, declanșează un răspuns inflamator care afectează treptat gingiile, osul și ligamentele de susținere a dinților [2]. Bacteriile se pot transmite prin salivă, de exemplu, prin folosirea acelorași tacâmuri, pahare sau prin sărut. Totuși, nu oricine intră în contact cu ele va dezvolta boala.

Sistemul imunitar, obiceiurile de igienă, fumatul, alimentația și predispoziția genetică au un rol mai important în apariția parodontozei decât simpla expunere la bacterii [3].

De regulă, boala parodontală începe sub forma unei gingivite, o inflamație reversibilă a gingiilor. Dacă nu este tratată la timp, aceasta evoluează spre parodontită, o formă cronică și ireversibilă care afectează structurile de susținere a dinților. În stadiile avansate, pot apărea mobilitate dentară și pierderea dinților.

Așadar, nu este cazul să te alarmezi, dar nici să ignori potențialele riscuri. Chiar dacă boala nu este contagioasă în sensul clasic, prevenția și igiena corectă rămân esențiale pentru tine și pentru cei din jur.

Cum se poate preveni transmiterea parodontozei?

Prevenirea parodontozei și limitarea transmiterii bacteriilor implicate țin, în primul rând, de obiceiurile zilnice și de controalele periodice la medicul stomatolog.

• Evită schimbul de salivă: nu împărți periuțe de dinți, pahare, tacâmuri sau alte obiecte de igienă orală.
• Menține o igienă orală corectă: periaj de două ori pe zi, ață dentară zilnic și apă de gură antibacteriană.
• Programează detartraj profesional și evaluări parodontale regulate.
• Renunță la fumat, care favorizează inflamația gingiilor și reduce succesul tratamentului.
• Controlează bolile cronice, precum diabetul, care pot agrava inflamațiile gingivale.
• Fii atent la semnele timpurii – sângerări, respirație neplăcută, gingii umflate.

Dacă o persoană apropiată are diagnostic de parodontoză, încurajeaz-o să urmeze tratamentul recomandat de medicul parodontolog. Ținerea sub control a infecției protejează nu doar sănătatea gingiilor sale, ci și pe cea a familiei.

Cum se tratează parodontoza?

Tratamentul parodontozei nu se rezumă la o singură procedură și nu are efecte imediate. Fiind o afecțiune cronică, ea necesită o abordare etapizată și consecventă, care urmărește oprirea inflamației, eliminarea bacteriilor și, acolo unde este posibil, refacerea țesuturilor afectate.

În timpul consultației, medicul stabilește mai întâi dacă inflamația gingivală este limitată la gingii, caz în care vorbim despre gingivită, o formă reversibilă, sau dacă boala a avansat și afectează osul și ligamentele care susțin dinții, situație denumită parodontită.

Conform clasificării Tonetti [3], parodontita este împărțită în patru stadii, în funcție de gradul de distrucție osoasă și complexitatea tratamentului:

• stadiul I – incipient: pierdere minimă de atașament; se tratează prin igienizare profesională;
• stadiul II – moderat: pungi parodontale de 3–4 mm și pierdere osoasă limitată; necesită monitorizare
• periodică;
• stadiul III – sever: pierdere osoasă avansată și mobilitate dentară; pot fi necesare intervenții chirurgicale;
• stadiul IV – parodontoza avansată: pierderi dentare multiple și afectarea masticației; tratament complex de reabilitare.

În funcție de stadiul bolii, tratamentul poate fi nonchirurgical (clasic) sau chirurgical.

Tratamentul clasic pentru parodontoză

Abordarea tradițională a parodontozei începe cu o igienizare profesională completă, realizată în cabinet. Aceasta include:

• detartrajul supra- și subgingival, pentru îndepărtarea tartrului vizibil și a depozitelor bacteriene din pungile parodontale;
• eliminarea tuturor focarelor de infecție (carii, lucrări dentare vechi realizate incorect sau care nu se mai potrivesc);
• chiuretajul subgingival, adică o curățare profundă sub linia gingiilor, urmată de netezirea rădăcinilor dentare, pentru a împiedica reatașarea bacteriilor.

După această etapă, medicul reevaluează starea gingiilor și adâncimea pungilor parodontale. În multe cazuri, inflamația se reduce semnificativ, iar țesuturile se reatașează natural la dinte.

În situațiile în care inflamația persistă, se pot adăuga tratamente antimicrobiene locale sau sistemice. Cea mai frecvent utilizată substanță este clorhexidina, care acționează direct în zona afectată și reduce flora bacteriană. Decontaminarea pungilor parodontale poate fi completată, la recomandarea medicului, cu tratamente adjuvante, precum tratamentul cu laser.

Tratamentul medical pentru parodontoză trebuie să fie însoțit de controlul factorilor de risc:

• renunțarea la fumat, pentru că nicotina reduce circulația sangvină în gingii și încetinește vindecarea;
• controlul diabetului, deoarece glicemia necontrolată favorizează inflamația și afectează vindecarea țesuturilor;
• menținerea igienei orale, adică periaj de două ori pe zi, ață dentară zilnic și vizite regulate la medicul stomatolog pentru întreținere.

Parodontoza necesită monitorizare continuă. Ședințele periodice de întreținere (de obicei la 3–6 luni) previn recidiva și permit depistarea rapidă a eventualelor semne de reactivare a bolii.

Prevenirea parodontozei

Prevenția este cea mai eficientă formă de tratament în cazul parodontozei. Chiar dacă boala evoluează lent, ea poate fi complet evitată printr-o igienă orală corectă, controale periodice și o atenție constantă la obiceiurile zilnice care influențează sănătatea gingiilor.

Igiena orală corectă

Totul începe cu o rutină de igienă consecventă. Pentru a menține gingiile sănătoase și a preveni acumularea plăcii bacteriene:

• periază-ți dinții de două ori pe zi, folosind o periuță cu peri moi și o pastă de dinți cu fluor;
• folosește ața dentară zilnic pentru a curăța spațiile dintre dinți, acolo unde periuța nu ajunge;
• completează rutina cu apă de gură antibacteriană, care reduce flora bacteriană și inflamația gingivală;
• schimbă periuța la fiecare 3 luni sau după o răceală;
• adoptă o alimentație echilibrată, bogată în vitamine și minerale care susțin sănătatea gingiilor;
• renunță la fumat.

Controlul stomatologic regulat

Nicio rutină de igienă nu poate înlocui controlul profesional. Vizitele regulate la medicul stomatolog, ideal la fiecare 6 luni, sau mai des dacă există factori de risc, sunt esențiale pentru depistarea timpurie a inflamațiilor gingivale și pentru prevenirea progresiei bolii către stadii mai severe.

În cadrul acestor controale:

• se realizează detartraj și periaj profesional, pentru îndepărtarea tartrului subgingival;
• se evaluează starea gingiilor și adâncimea pungilor parodontale, indicatori cheie pentru diagnosticarea corectă a stadiului bolii;
• pacientul primește recomandări personalizate privind periajul, igiena interdentară și factorii de risc precum fumatul sau diabetul.

Așadar, deși parodontoza se poate transmite indirect prin bacterii, nu este o boală contagioasă în sensul clasic. Cu igienă riguroasă, controale regulate și tratament corect, riscul de transmitere și evoluție scade semnificativ. Dacă ai un partener sau un membru al familiei cu probleme gingivale, o evaluare parodontală la timp te ajută să previi complicațiile și să protejezi sănătatea zâmbetului tău.

Informațiile din acest articol au scop educativ și nu înlocuiesc consultația de specialitate. Diagnosticul și tratamentul corect pot fi stabilite doar de medicul stomatolog, în urma unei evaluări clinice.

Referințe

[1] American Academy of Periodontology. (2025). Gum disease risk factors. American Academy of Periodontology. https://www.perio.org/for-patients/gum-disease-information/gum-disease-risk-factors/

[2] Gasner, N. S., & Schure, R. S. (2023, April 10). Periodontal disease. National Library of Medicine; StatPearls Publishing. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK554590/

[3] Tonetti, M. S., Greenwell, H., & Kornman, K. S. (2018). Staging and grading of periodontitis: Framework and proposal of a new classification and case definition. Journal of Periodontology, 89(1), S159–S172. https://doi.org/10.1002/jper.18-0006