Periimplantita: Tratament infecție implant dentar

Ai făcut un implant dentar și simți că ceva nu e în regulă? Gingia din jurul implantului e inflamată, roșie sau sângerează? Ți se vede implantul dentar? Este posibil să fie vorba de periimplantită, o infecție a implantului dentar care nu trebuie ignorată. 

Ce este periimplantita?

Periimplantita este o infecție cronică ce apare în jurul unui implant dentar și afectează atât gingia, cât și osul care susține implantul. Este o afecțiune serioasă, progresivă, care, netratată, poate duce la pierderea implantului.

Se caracterizează prin:

• inflamație la nivelul mucoasei peri-implantare (gingia din jurul implantului),
• pierderea treptată a osului, vizibilă doar radiologic,
• sângerare la sondare (uneori însoțită de puroi),
• adâncirea șanțului gingival din jurul implantului.

Cât de frecventă este periimplantita?

Studiile arată că, în medie, aproximativ 12% dintre implanturi pot dezvolta periimplantită pe parcursul vieții lor funcționale [1]. Riscul variază în funcție de igiena orală, factorii de risc personali (cum ar fi fumatul sau diabetul) și de calitatea planificării și întreținerii lucrării protetice.

Factori de risc pentru periimplantită

Periimplantita apare mai ușor atunci când există factori care slăbesc rezistența țesuturilor din jurul implantului sau favorizează acumularea de bacterii [2]. Acești factori pot fi grupați în patru mari categorii:

1. Istoricul medical și starea generală de sănătate

Afecțiunile și condițiile generale ale organismului pot influența felul în care țesuturile răspund la implant.

De exemplu: antecedente de parodontită, diabet necontrolat, osteoporoză/osteopenie sau tratamente medicamentoase care afectează metabolismul osos (precum bifosfonații). Toate acestea pot reduce capacitatea corpului de a lupta cu infecțiile și de a menține osul sănătos.

2. Igiena orală și întreținerea pe termen lung

Igiena după implant dentar este vitală pentru succesul acestuia. Lipsa unui periaj corect, acumularea de placă bacteriană, neprezentarea la controale și igienizări periodice sau dificultatea de a curăța zona (din cauza formei lucrării sau a poziției implantului) cresc riscul de infecție a implantului dentar.

3. Planificarea și execuția tratamentului

Succesul pe termen lung al implantului depinde de modul în care este planificat și realizat tratamentul. Aici putem lua în calcul ca factori de risc pentru periimplantită: poziționarea incorectă a implantului, lipsa de os suficient sau de calitate adecvată, încărcarea prea devreme a implantului, plasarea prea aproape de dinții vecini sau designul protetic care îngreunează curățarea ori transmite forțe incorecte.

4. Factori mecanici și funcționali

Forțele pe care le suportă implantul în timpul masticației trebuie să fie distribuite corect. Traumatismul ocluzal sau bruxismul pot suprasolicita implantul și pot accelera pierderea osoasă.

Trebuie să mai facem încă o mențiune: la fel ca orice tratament cu implanturi, sistemul All-on-4 / All-on-6 poate fi afectat de periimplantită. Riscul nu este mai mare prin această metodă, dar igiena riguroasă, controalele periodice și controlul factorilor de risc sunt esențiale pentru succesul pe termen lung.

Cauzele periimplantitei

Periimplantita începe, de cele mai multe ori, cu acumularea de placă bacteriană în jurul implantului. Această placă conține bacterii care provoacă inflamație la nivelul gingiei, iar dacă inflamația persistă, afectează osul care susține implantul.

Implanturile dentare sunt însă mai vulnerabile la această agresiune bacteriană decât dinții naturali. Iată principalele cauze ale periimplantitei:

1. Structura de atașare a țesuturilor este diferită

În jurul unui dinte natural există ligamentul parodontal, un țesut special care face legătura între dinte și os, alături de atașamentul epitelial, țesutul conjunctiv și osul alveolar. Toate acestea creează o barieră mai puternică împotriva bacteriilor.

În jurul unui implant, lipsește ligamentul parodontal și atașamentul conjunctiv, rămânând doar atașamentul epitelial și osul. Această structură mai simplă este mai ușor de invadat de bacterii și mai greu de apărat de către organism.

2. Aprovizionarea cu sânge este redusă

Dinții naturali primesc sânge din trei surse: osul alveolar, ligamentul parodontal și țesuturile moi din jur. Implanturile au doar două surse (osul și țesuturile moi) ceea ce înseamnă mai puțină vascularizație. Această lipsă afectează capacitatea zonei de a se vindeca și de a răspunde la infecții.

În timp, această combinație de apărare structurală redusă și vascularizație mai săracă face ca implanturile să fie mai expuse și mai vulnerabile în fața bacteriilor [3]. Dacă inflamația nu este oprită prin igienă corectă și tratament la timp, osul din jurul implantului începe să se piardă, acesta fiind momentul în care vorbim de infecția implantului dentar.

Simptome periimplantită

Un aspect îngrijorător este că periimplantita poate evolua mult timp fără simptome vizibile, iar pacientul nu realizează că osul se pierde până când situația devine avansată.

De aceea, controalele stomatologice regulate și radiografiile de monitorizare sunt esențiale pentru depistarea din timp.

Când apar simptome ale periimplantitei, acestea pot include:

• ensibilitate la periaj sau atingere în zona implantului;
• ângerări ale gingiei fără motiv aparent sau la simpla atingere;
• inflamație și umflătură după implant dentar, însoțite de schimbare de culoare a gingiei, care poate deveni roșie, violacee sau chiar cu tentă gri;
• respirație urât mirositoare, uneori însoțită de secreții purulente;
• mobilitatea implantului, semn al pierderii osoase avansate;
• durere; apare mai rar, dar poate fi prezentă în stadii avansate sau în cazuri acute.
  

Tratament infecție implant dentar

Periimplantita se poate trata, iar metoda aleasă depinde de stadiul bolii și de cât os s-a pierdut. Obiectivul este oprirea inflamației, curățarea completă a implantului și, dacă este posibil, refacerea țesuturilor afectate.

Tratamentul pentru infecția implantului dentar poate fi atât nonchirurgical, cât și chirurgical.

• Non-chirurgical

Este indicat în stadiile incipiente, presupune curățarea atentă a implantului și reducerea bacteriilor prin detartraj special, curățare cu pulberi fine, dezinfectare cu antiseptice sau antibiotice, terapie laser ori metode adjuvante (fotodinamică, probiotice). Reduce inflamația, dar nu repară pierderea osoasă.

• Chirurgical

Este necesar când există pierdere importantă de os. Include îndepărtarea țesuturilor inflamate și netezirea suprafeței implantului, precum și curățarea zonei și refacerea osului cu grefe, membrane sau lasere speciale.

Procedurile chirurgicale, mai ales combinate cu tehnici regenerative și tratamente adjuvante, pot îmbunătăți stabilitatea implantului, dar succesul tratamentului pentru infecția dentară depinde de situația inițială și de întreținerea ulterioară.

Prevenirea periimplantitei

Prevenirea periimplantitei începe dinainte ca implantul să fie pus și continuă pe tot parcursul vieții acestuia. Este o responsabilitate împărțită între tine și medicul tău.

Ce faci tu, ca pacient, pentru a preveni periimplantita?

În primul rând, trebuie să știi că implanturile sunt sensibile la placa bacteriană la fel ca dinții naturali, uneori chiar mai mult. De aceea, igiena ta zilnică trebuie să fie impecabilă. 

Asta înseamnă: periaj de două ori pe zi cu tehnică corectă, curățarea spațiilor dintre implanturi și dinți cu ață dentară specială sau periuțe interdentare, precum și folosirea periuțelor mici pentru zonele greu accesibile. Alegerea dimensiunii și tipului potrivit se face împreună cu medicul sau igienistul.

Dacă fumezi, este esențial să renunți, cel puțin pe perioada tratamentului și, ideal, definitiv, pentru că fumatul crește mult riscul de infecții și pierdere osoasă. La fel de important este să ții sub control orice boală cronică, cum ar fi diabetul, și să urmezi tratamentele recomandate pentru sănătatea generală. Dacă ai avut parodontoză, e nevoie ca aceasta să fie complet tratată și stabilizată înainte de a pune implanturi.

Ce face medicul pentru prevenirea infecției implantului dentar?

Medicul are grijă ca tratamentul să fie planificat și realizat astfel încât implantul și lucrarea protetică să fie ușor de curățat și să nu creeze zone unde placa bacteriană se acumulează. Va verifica dacă ai suficient țesut gingival sănătos și os de calitate, va poziționa implantul corect și va evita lăsarea de ciment sub gingie.

După ce implantul este montat și lucrarea finalizată, medicul îți stabilește un plan de întreținere personalizat. Acesta presupune controale regulate (la 3, 6 sau 12 luni, în funcție de situația ta), în care verifică igiena, măsoară sănătatea gingiei din jurul implantului, face radiografii dacă este nevoie și curăță profesional zona cu instrumente speciale. Dacă apar semne incipiente de inflamație (mucozită), le tratează imediat, înainte să se transforme în periimplantită.

Etapa incipientă: mucozita peri-implantară

Înainte de a apărea periimplantita, se poate forma mucozita periimplantară. Este o inflamație a gingiei din jurul implantului, fără pierdere de os. 

Este reversibilă. Dacă este depistată la timp, se poate trata relativ simplu: igienizare profesională, îndepărtarea cauzei (cum ar fi placa bacteriană sau cimentul rămas sub gingie) și măsuri de calmare a inflamației. Detectarea și tratarea mucozitei la timp este cea mai eficientă metodă de a preveni periimplantita.

Consecințele periimplantitei

Periimplantita duce la inflamația gingiei și pierderea progresivă a osului din jurul implantului. Netratată, provoacă retragerea gingiei, expunerea și mobilitatea implantului, până la pierderea completă a acestuia, cu posibile efecte estetice și funcționale importante.

Bariera naturală împotriva bacteriilor este asigurată de mucoasa periimplantară, care se formează în timpul cât se vindecă gingia după implant dentar. Acest țesut moale, alcătuit din epiteliu și țesut conjunctiv, începe să se dezvolte la scurt timp după intervenție, dar are nevoie de cel puțin 12 săptămâni pentru a se maturiza complet și a proteja eficient zona din jurul implantului. Dacă această barieră este afectată, bacteriile pot pătrunde mai ușor și pot declanșa infecția după implant dentar, ce duce la pierderea osului.

Mi se vede implantul dentar – de ce?

Dacă ți se vede implantul dentar, cel mai frecvent motiv este retragerea gingiei sau pierderea osului din jurul lui. Acest lucru se poate întâmpla în timp, mai ales dacă există inflamație (mucozită sau periimplantită), dacă implantul a fost plasat prea superficial sau prea spre exterior, ori dacă gingia din jur este subțire și fragilă.  

Indiferent de cauză, este important să mergi la un control pentru a identifica problema și a preveni agravarea ei.

Întrebări frecvente

Cum se pune diagnosticul de periimplantită?

Diagnosticul se stabilește printr-un control clinic și radiografie. Medicul verifică dacă există sângerare sau puroi la sondare, măsoară adâncimea șanțului gingival și compară valorile cu examinările anterioare. Dacă aceste semne sunt însoțite de pierdere de os vizibilă radiologic dincolo de remodelarea normală de după inserarea implantului, se confirmă periimplantita [4].

Pot să am periimplantită chiar dacă nu simt durere?

Da. În multe cazuri, periimplantita evoluează fără durere, mai ales la început. Poate exista inflamație și pierdere osoasă în jurul implantului fără ca tu să îți dai seama. Semnele vizibile apar adesea târziu, când boala este deja avansată, de aceea controalele periodice sunt esențiale pentru depistarea timpurie și evitarea consecințelor periimplantitei.

Cât de des trebuie să vin la control dacă am implanturi, ca să evit periimplantita?

Frecvența vizitelor depinde de riscul tău individual. În general, se recomandă un control și o igienizare profesională la 6 luni. Dacă ai factori de risc (istoric de parodontoză, fumat, diabet, lucrări greu de curățat, igienă dificilă), controalele pot fi mai dese, la 3-4 luni. Medicul îți stabilește un plan personalizat, astfel încât implanturile să fie monitorizate și întreținute corect pe termen lung.

Surse: 

[1] Diaz, P., Gonzalo, E., Villagra, L. J. G., Miegimolle, B., & Suarez, M. J. (2022). What is the prevalence of peri-implantitis? A systematic review and meta-analysis. BMC Oral Health, 22(1). https://doi.org/10.1186/s12903-022-02493-8

[2] Schwarz, F., Derks, J., Monje, A., & Wang, H.-L. (2018). Peri-implantitis. Journal of Periodontology, 89(S1), S267–S290. https://doi.org/10.1002/jper.16-0350

[3] Ting, M., & Suzuki, J. B. (2024). Peri-Implantitis. Dentistry Journal, 12(8), 251–251. https://doi.org/10.3390/dj12080251

[4] Hirooka, H., & Renvert, S. (2019). Diagnosis of Periimplant Disease. Implant Dentistry, 28(2), 144–149. https://doi.org/10.1097/id.0000000000000868