Simptome respingere implant dentar: 7 semne importante

Începem cu o doză de optimism: chiar dacă apar simptomele respingerii implantului dentar, respiră adânc și nu te gândi imediat la ce e mai rău. Nu toate aceste manifestări înseamnă că implantul este pierdut. În multe situații, ele sunt doar semnele respingerii implantului sau chiar simple complicații locale, aflate într-un stadiu incipient și pot fi ținute sub control prin tratamente simple, dacă ajungi la timp la medic. 

Pentru a înțelege mai bine ce urmează, trebuie să facem și o precizare importantă despre termenii pe care îi folosim în acest articol. 

Când vorbim despre „respingerea implantului dentar”, nu ne referim la o rejecție imunologică, așa cum se poate întâmpla în cazul transplanturilor. Acest lucru practic nu apare la implanturi. Folosim, însă, termenul pentru a descrie situațiile în care implantul nu reușește: nu se integrează în os, apare o infecție ori igiena orală nu este corespunzătoare.

De aici încolo, vom detalia care sunt cele mai importante simptome și semne ale respingerii implantului dentar și, cel mai important, ce soluții există pentru a preveni și trata aceste situații.

Principalele simptome ale respingerii implantului dentar

1. Durere cronică 

Durerea persistă în jurul implantului, chiar și după vindecare.

2. Infecție  

Țesuturile din jurul implantului sunt inflamate, ceea ce poate compromite stabilitatea implantului. Enumerăm mai jos, în secțiunea Infecția implantului dentar, și simptomele specifice acesteia.

3. Puroi (supurație) 

La sondaj, presiune sau chiar spontan se elimină secreții, ceea ce indică o infecție activă.

4. Umflare (edem) 

Creșterea în volum a gingiei și țesuturilor periimplantare, semn de inflamație.

5. Sângerare și modificări de culoare ale mucoasei 

Gingie roșie, violacee, care sângerează la atingere.

6. Mobilitatea implantului 

Implantul se mișcă, semn clar că nu s-a integrat sau că osul de susținere s-a pierdut.

7. Radiotransparență periimplantară 

Radiografia arată pierderea osoasă în jurul implantului.

Alte semne de alarmă în cazul respingerii implantului dentar  

Pe lângă simptomele evidente, există și alți parametri clinici și radiologici pe care medicul îi urmărește atunci când evaluează dacă un implant funcționează corect sau dacă există risc de eșec. 

De exemplu, pot apărea fistule, adică mici canale prin care se scurge puroi la nivelul gingiei, sau o hiperplazie a țesuturilor moi, când gingia din jurul implantului devine îngroșată și inflamată. La radiografie, medicul poate identifica pierdere osoasă progresivă, care în timp compromite stabilitatea implantului.

În situații mai rare, dacă implantul a fost plasat prea aproape de un nerv, pacientul poate acuza neuropatii sau parestezii (senzații de amorțeală sau furnicături) în zona respectivă.

Toate aceste semne nu indică întotdeauna pierderea implantului, ci mai degrabă alertează medicul că este nevoie de investigații și intervenție la timp. În lipsa mobilității și a pierderii osoase vizibile radiologic, inflamația sau sângerarea pot fi doar complicații locale, care de regulă se rezolvă prin tratamente conservatoare, precum curățarea profesională și inițierea unor proceduri de regenerare, menite să stabilizeze implantul [1].

Simptomele respingerii adiției de os

Studiile arată că adiția de os are șanse foarte mari de reușită. De exemplu, într-un studiu retrospectiv realizat pe o perioadă de 3 până la 10 ani, rata generală de succes a grefelor osoase (GBR) a fost de 100%, iar rata de supraviețuire a implanturilor plasate ulterior a fost de 97,2% [2]. 

Însă există și situații în care procedura poate eșua, mai ales la fumători sau la pacienți cu anumite afecțiuni medicale. Semnele care pot indica respingerea adiției de os sunt:

• durere sau umflare care se agravează după prima săptămână; în mod normal, disconfortul ar trebui să scadă treptat, nu să crească;
  
• puroi sau secreții la nivelul zonei unde s-a făcut grefa, ceea ce indică o infecție locală;
  
• retracție gingivală;
  
• osul nu se regenerează așa cum era de așteptat.

Cauzele respingerii implantului dentar

Eșecul unui implant dentar poate apărea devreme, înainte ca proteza să fie montată, sau mai târziu, la 1–3 ani după inserare. Conform literaturii [3], cauzele se împart în factori locali și factori sistemici.

Cauze locale

• Infecțiile reprezintă cea mai frecventă și ușor de prevenit cauză. Pot lua forma periimplantitei, perimucositei, abceselor sau fistulelor. În multe cazuri, acumularea de placă bacteriană pe suprafața implantului joacă un rol central.
  
• Trauma chirurgicală cauzată de inserarea cu supraîncălzirea osului, lipsa irigației sau micromișcările în perioada de vindecare pot împiedica osteointegrarea.
  
• Supunerea implantului la presiuni mai mari decât poate suporta osul, așa cum se întâmplă în bruxism.
  
• Probleme protetice cauzate de reținerea sub gingie a cimentului sau de un design protetic inadecvat. În reabilitările extinse, cum este protocolul All-on-6, designul lucrării și distribuția uniformă a forțelor pe cele șase implanturi sunt esențiale pentru succesul pe termen lung.
  
• Deficiențe de calitate sau cantitate osoasă.
  

Cauze sistemice

• Fumatul scade rata de supraviețuire a implantului prin reducerea fluxului sangvin și afectarea procesului de vindecare.
  
• Diabetul necontrolat crește riscul de infecții și întârzie vindecarea, mai ales la implanturile inserate în maxilar.
  
• Osteoporoza afectează metabolismul osos și scade densitatea osoasă necesară stabilității implantului.
  
• Bolile cardiovasculare reduc oxigenarea țesuturilor și încetinesc procesul de osteointegrare.
  
• Corticosteroizii (prin imunosupresie și scăderea densității osoase) și bifosfonații (prin risc de osteonecroză) influențează negativ integrarea implantului.
  
• Vârsta înaintată poate însemna o vindecare mai lentă și o calitate osoasă mai redusă, ceea ce influențează osteointegrarea

Infecția implantului dentar

Infecția implantului dentar este una dintre cele mai importante cauze de eșec timpuriu al acestuia. Ea poate afecta integrarea corectă a implantului în os și poate duce la complicații serioase, de la periimplantită până la osteomielită. Uneori infecția apare chiar înainte de inserarea implantului, alteori în timpul sau după intervenție, ori se dezvoltă sub forma unei boli periimplantare [4].

Cauzele infecției implantului dentar

Principalele cauze ale infecției implantului dentar pot compromite procesul de osteointegrare și, în lipsa unui tratament prompt, pot duce la pierderea implantului.

• Boala parodontală 

Pacienții cu antecedente de parodontită au risc mai mare de periimplantită și pierdere osoasă, mai ales în formele agresive ale bolii.

• Biofilmul bacterian 

Format din comunități complexe de bacterii aderente la suprafața implantului, foarte rezistente la antibiotice; este principala sursă de inflamație periimplantară. 

• Infecții postoperatorii severe 

Sunt rare, dar posibile în prima lună după inserare, mai ales la mandibulă sau când implantul este acoperit de gingie.

• Contaminarea intraoperatorie

Contactul cu salivă, aer, piele sau instrumentar poate introduce bacterii în timpul intervenției.

Simptomele infecției implantului dentar

• Durere și sensibilitate în jurul implantului.
  
• Umflare și roșeață a gingiei periimplantare.
  
• Căldură locală și disconfort la masticație.
  
• Sângerare, puroi sau secreții la sondaj sau prin fistule.
  
• Adâncirea pungilor periimplantare, cu pierdere osoasă vizibilă radiologic.
  
• În cazuri severe, mobilitatea implantului sau semne de osteomielită (durere persistentă, necroză osoasă).

Tratamentul pentru infecția implantului dentar

Infecția implantului dentar este o complicație serioasă. Dacă este diagnosticată devreme, poate fi controlată și tratată cu succes în multe cazuri.

• Curățare mecanică și debridare 

Se îndepărtează biofilmul și țesutul infectat, cu instrumente speciale.

• Antiseptice și antibiotice 

Se recomandă ca adjuvante în controlul infecției, dar singure sunt insuficiente în cazul biofilmului matur.

• Irigare și decontaminare locală

Se folosesc soluții cu clorhexidină sau alții agenți antimicrobieni.

• Proceduri regenerative 

Prin adăugarea de os sau membrane se poate reface zona afectată, în cadrul tratamentului pentru infecția dentară, atunci când este posibil.

În cazurile grave de infecție a implantului dentar, cu pierdere osoasă extinsă sau osteomielită, implantul trebuie extras și zona tratată chirurgical.

Metode de prevenire a respingerii implantului dentar

Succesul unui implant dentar depinde atât de cum este realizată intervenția, cât și de îngrijirea ta după tratament.

• Planificarea atentă

Înainte de operație îți evaluăm calitatea și cantitatea de os, folosim CBCT și ghiduri chirurgicale pentru ca implantul să fie plasat cât mai precis.

• Controlul infecțiilor 

Tratăm eventualele probleme parodontale sau endodontice și curățăm corect zona înainte de inserare.

• Tehnică delicată

Lucrăm atraumatic, cu răcire și protecție, ca să evităm supraîncălzirea osului sau micromișcările implantului.

• Încărcare corectă 

Nu grăbim lucrurile și avem grijă să nu pui presiune excesivă pe implant, mai ales dacă suferi de bruxism.

• Igiena și controalele regulate 

Rolul tău este esențial: periaj corect, curățarea atentă a implantului și vizite periodice la control pentru a preveni acumularea de placă și apariția periimplantitei.

De asemenea, pentru ca implantul să se „prindă” bine, e important să renunți la fumat și să ții sub control bolile generale, mai ales diabetul, osteoporoza sau afecțiunile de inimă. Acestea fac parte dintre contraindicațiile pentru implant dentar – relative, nu absolute, motiv pentru care e nevoie de evaluare atentă și, uneori, de colaborare cu medicul curant pentru a planifica intervenția în siguranță.

Ce faci dacă te confrunți cu respingerea implantului dentar?

Dacă observi simptome precum durere persistentă, umflare, sângerare, puroi sau mobilitatea implantului, nu amâna vizita la medic. Cu cât vii mai repede, cu atât cresc șansele ca implantul să fie stabilizat și salvat.

În funcție de situație, medicul poate:

• să trateze infecția prin curățare profesională și decontaminare;
  
• să recomande terapii locale sau regenerative pentru a reface osul și țesuturile;
  
• să îndepărteze implantul dacă pierderea osoasă este avansată și să planifice ulterior o nouă inserare, după vindecare.

Întrebări frecvente

Corpul poate respinge implantul din cauza materialului din care este făcut?

Există cazuri extrem de rare de hipersensibilitate la unele urme de metale (nichel, cobalt, crom, fier) prezente accidental în aliajele de titan sau zirconiu [5]. În astfel de situații, organismul poate reacționa prin inflamație și pierdere osoasă. Totuși, titanul și zirconia rămân materiale sigure și biocompatibile, folosite cu succes la milioane de pacienți.

Fumatul crește riscul de respingere a implantului?

Da, fumatul crește riscul de respingere a implantului. Rata de eșec este aproape dublă la fumători față de nefumători, iar riscul crește odată cu numărul de țigări. Problemele apar mai ales după a doua etapă chirurgicală și afectează în special implanturile din maxilar. Renunțarea la fumat, chiar și temporar (cu o săptămână înainte și cel puțin două luni după inserare), îmbunătățește semnificativ șansele de succes [6].

Care sunt primele semne de respingere a implantului dentar?

Durerea persistentă, mobilitatea implantului, inflamația gingiei și supurația sunt semnale de alarmă ce necesită control rapid.

Dacă implantul eșuează, pot primi altul?

Da, în multe cazuri se poate reface zona prin adiție osoasă și, după vindecare, se poate insera un nou implant dentar.

Referințe

[1] Sagar, K., Bhagavatheeswaran, S., Singh, C., & Gumber, B. (2021). Dental implant failure causes, treatment, and diagnosis: A literature review. International Journal of Medical and Oral Research, 6(1), 14–16. https://doi.org/10.4103/ijmo.ijmo_4_21

[2] Win, K. Z., Atiphan Pimkhaokham, & Boosana Kaboosaya. (2024). Comparing Bone Graft Success, Implant Survival Rate, and Marginal Bone Loss: A Retrospective Study on Materials and Influential Factors. Journal of Oral Implantology. https://doi.org/10.1563/aaid-joi-d-23-00165

[3] Kochar, S. P., Reche, A., & Paul, P. (2022). The Etiology and Management of Dental Implant Failure: A Review. Cureus, 14(10). https://doi.org/10.7759/cureus.30455

[4] Resnik, R. (2020). Misch’s Contemporary Implant Dentistry E-Book. Elsevier Health Sciences.

[5] Singh, R., Lehl, G., Hussain, A. B., Tejal Nivrutti Abhang, Kulkarni, M. M., Fadul, M., & Tiwari, C. (2021). Prevalence of Titanium Hypersensitivity in Patients with Titanium Implants. Journal of Pharmacy and Bioallied Sciences, 13(Suppl 2), S1345–S1349. https://doi.org/10.4103/jpbs.jpbs_159_21

[6] Muskan Kewalramani, & Jaiswal, P. (2022). Smoking as a Risk Factor for Dental Implant: A Literature Review. Journal of Research in Medical and Dental Science, 10(9), 7–11. https://www.jrmds.in/articles/smoking-as-a-risk-factor-for-dental-implant-a-literature-review-93757.html